tristete

Regină blestemată să umblii numai noaptea
Trăieşti îndurerată, nu vrei să-ţi accepţi soarta
A soarelui lumină doreşti să o zăreşti,
Moartea să-ţi ia viaţa; nu vrei să mai cerşeşti

Ah, blestemată fie ziua în care m-am nascut,
Blestemat fie timpul ce l-am pierdut,
Atâtea zile senine de soare îmbăiate
Atâtea amintiri plăcute dar uitate

Degeaba blestemi tu timpul ce a trecut
Blestemul de asupra-ţi nu va fi desfacut
Un infinit de zile în noapte ai să trăieşti
În fiecare zi, tu o să te caieşti.

Norii negri plini de apă
Acoperă cerul pustiu
Groapa ta acum se sapă
Cerul este fumuriu

Calmul ploii te-nconjoară
Nu mai e totul pustiu
Cine stă oare să moară?
Cine-adoarme in sicriu?

Liniştit in jurul tău
Ploaia-ncet roieşte,
Piară-odata găndul rău
Găndul ce greşeşte.