Amar zâmbeşte soarele văzând a lumii boală
Iar totul sub privire-ai se mistuie încet
Când partea a paharului ce-o vezi e mereu goală
Al lumii cantec surd devine un bocet

Pe cer apare luna căndva maiestuasă
Umbrita-i fiind lumina de un nor de smog
O tu crăiasă a noptii cândva aşa frumoasă
Ucisă esti de oameni acuma cu un drog.