Învăluit în întuneric de mantaua nopţii
Te uiţi pierdut în zare după-un semn
De ce-s copii lăsati in voia sorţii
De ce-s atinsi de-acest blestem.

Auzi o şoapta venita din abis
Îndemn ce nu îţi dă scăpare
Te simţi ca într-un sicriu închis
Pierdut pe-ndepartata mare.

Trezit din somn de-a soarelui căldura
Ţi-aduci aminte de-al tău vis
Un vis mult prea-ncărcat de ură
Un vis ce iadu-i paradis.

Purpuriu e cerul însângerat de lacrimi
În ceaţa dimineţii gânduri se risipesc
Atunci cănd sufletul e întinat de patimi
Dorinţele macabre încet dar sigur cresc

Călăuziţi în noapte de lumina lunii
Ne căutam în viaţă un scop
Noi suflete rebele ale lumii
Care nu avem noroc.